"Desi copiii din zilele noastre nu se mai joaca la fel cu Nica, nici casa parinteasca nu mai seamana decat rareori cu aceea in care viitorul Ion Creanga s-a nascut, nici scoala la care invata nu mai este ca aceea din Humulesti, ei continua a-l citi si intelege pe marele povestitor moldovean. In fond, ei nu au nevoie sa caute, in subsolul paginii de manual, sensul unor cuvinte. Pe Creanga il intelegem noi, toti, in mod spontan. Limba lui e simpla si clara, in fond. Iata-l pe „Badita Vasile cel cuminte, harnic si rusinos ca o fata mare” intrand pe usa clasei noastre, iat-o pe Smarandita popii, „o zgatie de copila agera la minte”. E o copilarie universala aceea a lui Nica, intamplarile sunt parca cele ale tuturor copiilor, incantatoare tocmai prin firescul lor. Amintirile lui Creanga trebuie citite la varsta lui Nica, eroul lor, si recitite apoi, oricand." - NICOLAE MANOLESCU

   CUPRINS:
• Cuvant inainte de Nicolae Manolescu
• Ion Creanga - extras din Istoria literaturii romane pe intelesul celor care citesc, de Nicolae Manolescu
• Amintiri din copilarie: • I • II • III • IV

    Fragment din volumul "Amintiri din copilarie" de Ion Creanga:

    ”Toate ca toatele, dar cand am auzit eu de tata, pe loc mi s-a muiat gura. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni, si unde-am croit-o la fuga spre Humulesti, uitandu-ma inapoi sa vad, nu ma ajunge mosneagul? Caci imi era acum a scapare de dansul, drept sa va spun. Vorba ceea: „Lasa-l, mai! L-as lasa eu, dar vezi ca nu ma lasa el acum!" Tocmai asa patisem si eu; ba eram inca bucuros ca am scapat numai cu-atata. Bine-ar fi s-o pot scoate la capat, macar asa, cu mama si cu matusa Mariuca, gandeam eu, batandu-mi-se inima, ca-ntr-un iepure, de frica si de osteneala.
    Si cand ajung acasa, aflu ca tata si mama erau dusi in targ; si fratii imi spun, cu spaima, ca-i pozna mare cu matusa lui mos Andrei: a sculat mai tot satul in picioare din pricina pupezei din tei; zice ca i-am fi luat-o noi, si pe mama a pus-o in mare suparare cu asta. Stii ca si matusa Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om; nu-i o femeie de inteles, ca matusa Anghilita lui mos Chiriac, s-a mantuit vorba. Si cum imi spuneau ei ingrijiti, numai ce si auzim cantand in tei:
    — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!
    Sora-mea Catrina zise atunci cu mirare:
    — I-auzi, badita! Doamne, cum sunt unii de napastuiesc omul chiar pe sfanta dreptate!
    — Mai asa, surioara!... Dar in gandul meu: „Cand ati sti voi cate a patimit, sireaca, din pricina mea, si eu din pricina ei, i-ati plange de mila!"
    Zahei insa ne lasase vorbind si se ca' mai dusese in targ, dupa mama, sa-i spuna bucurie despre pupaza...
    Si a doua zi, marti, taman in ziua de lasatul secului de postul San-Petrului, facand mama un cuptor zdravan de alivenci si placinte cu poalele-n brau, si parpalind niste pui tineri la frigare, si apoi tavalindu-i prin unt, pe la pranzul cel mic, cheama pe matusa Mariuca lui mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima:
    — Doamne, cumnatica-hai, cum se pot invrajbi oamenii din nimica toata, luandu-se dupa gurile cele rele! Ia poftim, soro, mai bine sa mancam ceva din ce-a da Dumnezeu, sa cinstim cate-un pahar de vin in sanatatea gospodarilor nostri si: „Cele rele sa se spele, cele bune sa s-adune; vrajba dintre noi sa piara, si neghina din ogoare!" Caci, dac-ai sta sa faci voie rea de toate, zau, ar trebui de la o vreme s-apuci campii!
    — Asa, cumnata draga, zise matusa Mariuca, strangand cu nedumerire din umere, cand se punea la masa. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui alta data temei pe vorbele oamenilor!”