A fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara postuma drept cea mai importanta voce poetica din literatura romana. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII si XIX, si-a asimilat viziunile poetice occidentale, creatia sa apartinand unui romantism literar relativintarziat.
Poetul avea o buna educatie filosofica, opera sa poetica fiind influentata de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antica, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gandire ale romantismului, de teoriile lui Schopenhauer, Kant si de teoriile lui Hegel.
Datorita geniului de care a dat dovada in alcatuirea operei sale, a fost numit cel mai mare poet al neamului romanesc. Dar pe langa poezia ce l-a consacrat, proza se arata ca o densa complemen-taritate de idei si imagini a poeziei, pe care, in numeroase feluri, o duce mai departe si o explica.
Tudor Vianu spunea despre Eminescu ca este un povestitor fantastic caruia i se impune nu observarea realitatii, ci recompu-nerea ei vizionara, grea de semnificatii adanci. Nimeni inaintea lui Eminescu si nimeni dupa el n-a reusit mai bine in acea pictura fantastica a realitatii.
Creatia populara a constituit un izvor foarte important al poeticii sale, Eminescu a scris multe poeme in metrica poeziei populare, a cules cantece de petrecere sau basme, carora le-a adaugat nu-meroase simboluri onirice sau fantastice.
Fragment:

" Iubind in taina...

Iubind in taina am pastrat tacere,
Gandind ca astfel o sa-ti placa tie,
Caci in priviri citeam o vecinicie
De-ucigatoare visuri de placere.
 
Dar nu mai pot. A dorului tarie
Cuvinte da duioaselor mistere;
Vreau sa ma-nec de dulcea-nvapaiere
A celui suflet ce pe al meu stie.

Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi si blonde plete?

Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-un zambet faci gandirea-mi sa se-mbete.
Fa un sfarsit durerii... vin' la sanu-mi.