Maria Chirtoaca, cunoscuta mai ales ca autoare pentru copii si membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, ale carei polifonii inaugureaza colectia Icar a Editurii NEUMA, scrie poezie traditionalista, foarte adesea cu prozodie clasica, fiind o buna cunoscatoare a tehnicii versificatiei. Sursa de inspiratie e cel mai adesea religioasa, Dumnezeu nu este pentru autoare obiect de indoiala si contestare, ci este vazut mereu ca un parinte bun si iertator. Foarte rar, poeta lanseaza sageti polemice asupra celor care nu mai suporta dulcele stil clasic, considerandu-l desuet: Hai, puneti-i catusa pornirii mele care/ Isi scrie inca versul cuminte in tipare,/ Poftiti, muscati din carnea vetustei mele forme... Dar supararea trece repede, caci nimeni nuvrea sa muste din carnea lirismului rimat si in vastul teritoriu al poeziei este loc pentru toata lumea. - Horia Garbea

 

Catre zeii pagani

 

O viata am si, de v-as da-o voua

Scriind mereu poeme-n cinstea voastra,

Icoane-n sir de v-as stropi cu roua

Si v-as canta ca pasarea maiastra

 

Si, dac-apoi ar fi sa trec prin vreme

Asa cum trece vantul pe coline,

Voi, zei, ramaneti pururi si poeme

Vor fi destui in locu-mi, sa va-nchine

 

Si dac-ar fi sa ma mai nasc o data

Si-apoi, pe rand, mai multe vieti sa-ndure

Faptura mea fragila, re-ncarnata,

As face fata sortii mele dure

 

Si v-as canta din nou nemarginirea

Si v-as aprinde iar cate-o festila,

Dar, cat mi-ar fide sincera trairea,

Tot n-as simti in ochii vostri mila...