Lumea a luat-o razna: robotii se casatoresc si se insala intre ei, un cangur devine medic, o figura dispare dintr-un tablou de Rembrandt, Hamlet il da in judecata pe Shakespeare, o pisica comanda online mancare pentru pisici, iar un cui este lovit brutal in cap. Protagonistul discuta aceste subiecte absurde si multe altele cu inteligenta artificiala.

O carte pentru toti cei care iubesc umorul, progresul si un pic de nebunie.
 

EU si IA este o carte-proiect literar provocator si ludic, in care Jan Cornelius exploreaza, cu umor si ingeniozitate, relatia dintre om si inteligenta artificiala. Inspirata de expozitia A Year in Normandie a lui David Hockney si de fuziunea dintre arta traditionala si tehnologie digitala, lucrarea devine o reflectie originala asupra creativitatii in era digitala. Autorul adreseaza intrebari, IA ofera raspunsuri, dar totul e trecut prin filtrul ironic si stilul inconfundabil al scriitorului. Textele rezultate penduleaza intre realism, suprarealism si dadaism, intr-un dialog amuzant si adesea absurd, care expune limitele logicii algoritmice si farmecul imperfectiunii umane. Este, totodata, o meditatie despre umor, autenticitate, spontaneitate si inteligenta emotionala, in contrast cu "inteligenta" programata. Cartea devine astfel o piesa literara originala, cu accente de proza satirica si eseu experimental, in care rasul este atat o arma, cat si un scut impotriva rigiditatii digitale. O provocare intelectuala savuroasa si extrem de actuala.

Jan Cornelius e un tip foarte serios atunci cand nu rade, iar cand rade, mai mult scrie. Si cu cat rade mai tare, cu atat scrie mai bine. Cand mergi cu el pe strada, omul se opreste brusc si te impunge cu degetul, ca si cum ar vrea sa-ti atraga atentia. "Auzi", zice, si-ti spune ceva, de cele mai multe ori haios. Cateodata parca si scriitorul Cornelius face la fel. Citesti un text de-al lui si brusc te simti impuns. In coasta, eventual, acolo unde gadila, dar si doare. De obicei, e descrierea unei situatii absurde, ceva ce are insa darul sa te faca sa zambesti. Dar eu intotdeauna am suspectat ca omul, ca si scriitorul, rade ca sa nu planga. Si sa razi ca sa nu plangi, ca s-o parafrazez pe IA, poate fi uneori cea mai buna alegere. - Florin Irimia