Remarcabil e la Mihai Surubaru simtul perspectivei in campul narativ, un adevarat ciclon (prin insurubari sau vortexuri) temporal prin care totul se leaga si se reliefeaza intr-un mod cat mai semnificativ, chiar lucid, in ciuda aparentelor, marcate prin suprapuneri de personaje si personalitati, limbaj ironico-comic, burlesc, caricatural, in rama acestui roman cu felurite si contrastante secvente istorice. Analizand istoria ca o naluca…strigoniana - tema esentiala a operei scrise si vizuale - comentariul subtextual atinge in mod cert tot ceea ce e semnificativ in literatura actuala, dintr-o perspectiva insa inedita, acolo unde policierul clasic si romanul de mistere se contopesc intr-o noua realitate transfictionalizata. Mihai Surubaru isi creioneaza fulgurant personajele la umbra marelui Hidalgo, amplificand conflictele in tuse de aleasa consistenta livresca. Urmarindu-i reflexiile si reflectiile, izvorate in acest prim volum care anunta o "saga" detectivista, Mihai Surubaru ii aduce in fata noastra pe detectivul Rafistol si doctorul Baipas, "cei mai mari experti in cazuri fara rezolvare", calatorind prin evuri enigmatice. Putem constata la scriitorul-scenarist degajarea si flexibilitatea unui spirit totusi echilibrat si grav care evita atat inflexiunea dogmatica, rigida, cat si scepticismul exagerat. Criticii literari vor gasi in acest volum, la fel ca in alte scrieri recente ale lui Mihai Surubaru, fizionomia lumii de ieri si azi, intr-un autentic reviriment al unei scriituri memorabile.
 

Prezenta cronografie surubariana nu este recomandata celor care nu au simtul umorului si realitatii!