Marea petrecere este in fapt un roman al tranzitiei noastre bezmetice, cu imersiuni in trecutul nostru nu mai putin bezmetic, desi, in alt sens, un roman al urii si reconcilierii, un roman al bolii secolului trecut, care se dovedeste a fi si a secolului nostru, un roman al daruirii, adesea neintelese, as spune un roman total, daca as intelege cat de cat sensul formulei. Nu in ultimul rand, un roman construit dupa regulile artei compozitiei, cu intersectari de planuri, cu contrapuncte excelente intre tonurile grave, violente, macabre si cele, cumva lirice, oricum blande. Sunt mai multe pasaje atroce la modul absolut - nu doar dintre cele legate de suferintele provocate de cancer, ci si altele de violenta fizica aproape imposibila, dar extrem de credibil redactate. Sunt si altele de un funambulesc nebun, cum sunt toate cele care il au drept protagonist pe Iulian Bolozan, fost secretar UTC, cu propaganda, pe judet, ajuns mare afacerist de tranzitie, unul din cei doi stapani ai orasului de la Dunare. - Liviu Antonesei