Demetru Demetrescu-Buzau (Urmuz), primul dintre cei sapte copii ai sotilor Eliza si Dimitrie Ionescu-Buzau, s-a nascut pe 17 martie 1883, la Curtea de Arges. La virsta de cinci ani a petrecut un an la Paris, impreuna cu parintii, apoi familia lui s-a stabilit la Bucuresti. De mic, viitorul scriitor a fost fascinat de muzica si de artele plastice. Mama sa l-a invatat sa cinte la pian si a avut o perioada in care a pictat in ulei. A urmat Liceul "Gheorghe Lazar", unde a fost coleg cu George Ciprian si cu Vasile Voiculescu. Dupa absolvirea liceului, incurajat de tatal sau, Demetru a intrat la Facultatea de Medicina, pe care a parasit-o dupa numai un an, pentru ca nu suporta disectiile. In 1904 a trecut examenul de Drept si a ajuns judecator in provincie (Rachitele). A devenit capul familiei in 1907, cind tatal sau si doi frati au murit. Ar fi scris primele schite in 1907-1908. Isi citea textele in familie si apoi le trimitea prin scrisori prietenului sau George Ciprian, ca sa le citeasca seminaristilor. A facut armata, apoi, in 1913, a fost mobilizat in campania din Bulgaria. A fost mobilizat si in Primul Razboi Mondial, de unde s-a intors cu febra recurenta. A fost protejatul lui Tudor Arghezi, care l-a debutat cu doua proze in revista Cugetul romanesc, in 1922, si l-a convins sa semneze cu pseudonimul Urmuz. Tot in Cugetul romanesc a aparut pentru prima data si textul "Dupa furtuna". La scurt timp, pe 23 noiembrie 1923, s-a sinucis, impuscindu-se in cap, linga Bufetul de la Soseaua Kiseleff. In 1930, Sasa Pana publica prima versiune a cartii lui Urmuz, intitulata simplu: Urmuz. Este considerat primul scriitor avangardist din Romania si precursor al literaturii absurdului.