Matei Vișniec mi-a plăcut tare mult, de multă vreme. Până la această carte, îl știam din publicistica lui, mai ales cea legată de frământările contemporane ale Europei. Trăind mult timp la Paris, Matei Vișniec este cuplat foarte bine la actualitatea europeană, dar și la dezbaterile ce o înconjoară. În publicistica lui am văzut însă nu doar un om (de cultură) foarte bine informat și capabil să se exprime foarte bine, dar și un sufletist. Matei Vișniec este un umanist în fibra lui, un om cu un suflet cald, modelat de cărți, cultură, toleranță.

Aceleași fațete, ale omului cu adevărat cult (dar care nu face nicio secundă paradă de asta) și, totodată, cu un suflet extrem de cald, le-am găsit și în ”Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă”. Cartea se învârte în jurul axei fundamentale a lui Matei Vișniec - teatrul. În cea mai mare parte a cărții, întâmplările și simțirile se desfășoară în sau în jurul Avignon ului, gazda celui mai mare festival de teatru din lume. Populată de niște personaje realist-fantastice care apar și dispar din cadrul relatărilor despre Festivalul de Teatru de la Avignon, cartea ajunge de mai multe ori până la Rădăuți ul de baștină al lui Matei Vișniec. Vedem, într-un mod extrem de credibil, cum lumea unui om poate avea mai multe axe de simetrie - Rădăuți, Avignon, în spațiul fizic, Festivalul de la Avignon, scrisul în general - în spațiul afectiv, pentru Matei Vișniec. Recomand cu căldură cartea celor ce iubesc teatrul, festivalurile, oamenii cu minte pătrunzătoare, suflet cald și condei măiastru precum este Matei Vișniec.