Dupa primele sase piese ale lui Matei Visniec, cuprinse in volumul de start al acestei editii complete a operei sale dramaturgice, tomul al 2-lea reuneste celelalte unsprezece texte de gen scrise inainte de plecarea, in 1987, din Romania. In Omul care vorbeste singur, Dintii, Apa de Havel si restul setului, pana la Paianjenul din rana, registrul de lucru se extinde, formulele se diversifica, fantezia se misca din ce in ce mai liber in teritoriul pe care autorul si-l delimitase deja, mai intai in „scenetele” sale parabolice in versuri, apoi in primele piese de teatru. La finele etapei romanesti, inaintea exilului, Matei Visniec e un dramaturg puternic, cu o opera de pe-acum consistenta, perfect pregatit pentru… decolarea internationala! - Ion Bogdan Lefter
Fragment din carte:

"Caii la fereastra

De aceasta piesa se leaga foarte strans momentul plecarii mele in Franta. A fost textul cu care era sa debutez in toamna anului 1987 la Teatrul „Nottara", datorita tenacitatii regizorului Nicolae Scarlat. Timp de aproape doi ani, Nicolae Scarlat a facut atunci eforturi pentru a-l convinge pe directorul teatrului, scriitorul Ion Brad, sa accepte doua dintre textele mele care urmau sa fie asociate intr-un spectacol coup. Una dintre piese era Caii la fereastra. A doua se numea Chiparosul pitic, dar de fapt niciodata nu mi-a placut prea mult si nu am inclus-o in nicio antologie si in niciun volum. (Am incercat ulterior sa o rescriu in Franta, dar nici acolo nu am fost multumit de rezultat.)
Distributia spectacolului se anunta fabuloasa: Alexandru Repan, Margareta Pogonat si Victor Strengaru. Spectacolul era presimtit ca un eveniment, numai ca... in vara anului 1987 mi-a iesit, ca prin minune, si pasaportul. A fost momentul cand trebuia sa iau de fapt o decizie importanta, sa aleg intre debutul meu (care se anunta stralucit) pe o scena bucuresteana si plecarea in Occident. Marturisesc ca nu am ezitat, desi stiu ca i-am ranit pe acei oameni minunati care se luptau sa ma aduca in fata publicului ca dramaturg... Pe 23 septembrie 1987 am plecat la Paris, iar la sfarsitul lui septembrie am aflat ca repetitiile de la „Nottara" fusesera sistate, directia teatrului asteptand bineinteles intoarcerea mea. Eu insa am preferat sa cer azil politic in Franta si sa incep oarecum totul de la zero.
Intamplarea face ca in Franta tot Caii la fereastra mi-au dat tarcoale... Daca, la Bucuresti, debutul meu cu aceasta piesa nu a fost posibil (si imi asum partea de vina), el s-a concretizat ceva mai tarziu, in 1992, la Lyon, spectacolul fiind creat de o companie independenta din Avignon, Tliatre le Jodel, in regia lui Pascal Papini. Spectacolul continea alte trei piese scurte: Omul care vorbeste singur, Paianjenul in rana si Ultimul Godot.
Povestea acestui debut a inceput cu participarea mea la un festival-concurs de lecturi, Les journees des Auteurs, in 1991, la Theatre des Celestins din Lyon. Festivalul exista si astazi, fiind organizat de principalul teatru al orasului. "