Fragment din cartea "Calatoarea: Seria Outlander. Partea 1" de Diana Gabaldon:

"- Ce a spus capitanul Randall? am intrebat.
Cu Dougal de o parte si Jamie de cealalta, abia era loc pentru trei cai sa mearga grumaz la grumaz pe drumul ingust. Din cand in cand, unul sau amandoi companionii mei ramaneau in urma sau o luau inainte pentru a evita sa se incurce in tufele care cresteau pe marginea drumului si amenintau sa acapareze poteca primitiva.
Dougal a aruncat o privire spre mine, apoi din nou spre drum, pentru a-si indruma calul in jurul unei stanci uriase. Un zambet viclean i-a aparut incet pe chip.
- Nu a fost foarte fericit sa auda, a raspuns el circumspect. Desi nu sunt foarte sigur ca as putea reproduce cuvintele pe care le-a rostit; exista limite chiar si ale tolerantei dumitale fata de limbajul vulgar, doamna Fraser.
Am ignorat folosirea sardonica a noului meu titlu, precum si insulta subinteleasa, desi l-am vazut pe Jamie crispandu-se in sa.
- Pai, aaa... sper ca nu are de gand sa ia vreo masura impotriva mea, am spus.
In ciuda asigurarilor lui Jamie, aveam viziuni despre dragoni in vestoane rosii tasnind din tufe, macelarindu-i pe scotieni si luandu-ma cu forta, tarandu-ma pana in vizuina lui Randall pentru interogatoriu. Aveam un sentiment de neliniste ca ideile lui Randall despre un interogatoriu ar putea fi cel putin creative.
- Nu cred, a raspuns Dougal relaxat. Are alte griji pe cap decat o muiere saxona lasata de izbeliste, oricat de apetisanta ar fi.
A ridicat o spranceana spre mine si a facut o plecaciune usoara, ca si cum complimentul s-ar fi vrut un fel de scuza pentru mai devreme.
- De asemenea, are mai multa minte decat sa si-l puna in cap pe Colum, rapindu-i nepoata, a mai adaugat, pe un ton ceva mai formal.
Nepoata. Am simtit un fior coborandu-mi pe sira spinarii in ciuda vremii calde. Nepoata capeteniei clanului MacKenzie. Fara a mai mentiona capetenia de razboi a clanului MacKenzie care calarea atat de nonsalant alaturi de mine. Pe de alta parte, eram acum probabil legata si de lordul Lovat, capetenia clanului Fraser, si de abatele unei abatii puternice in Franta si de cine stie cati alti oameni de vaza ai clanului Fraser. Nu, poate ca John Randall nu va considera ca merita efortul de a pleca pe urmele mele.
Si acesta fusese, la urma urmei, scopul acestui aranjament ridicol. Am privit cu coada ochiului spre Jamie care acum calarea in fata noastra. Spatele ii era drept precum un vlastar de anin, iar parul ii stralucea in soare precum o casca din metal lustruit. Dougal mi-a urmarit privirea.
- Ar fi putut fi si mai rau, nu? a spus, ridicand ironic o spranceana."