Acum intr-o ecranizare de exceptie

 

Stephanie Patrick este ravasita de moartea familiei ei intr-un accident aviatic. Atunci cand descopera ca prabusirea aeronavei a fost provocata nu de o defectiune tehnica, asa cum se specula, ci de un atentat terorist, tanara devine stapanita de un singur gand, acela al razbunarii. Recrutata pe neasteptate de Magenta House, o misterioasa organizatie secreta, Stephanie crede ca a gasit mijlocul perfect de a-si atinge scopul. Constienta ca nu mai are ce pierde, se pregateste temeinic pentru a se transforma in „Petra”, o terorista care activeaza in Germania, si in „Marina”, o femeie de afaceri din Londra. Contactul cu lumea spionajului international o face sa isi dea seama cat de amortit ii este sufletul si sa se bazeze doar pe intuitie. Pe masura ce misiunile ei devin tot mai sangeroase, iar riscurile, tot mai mari, Stephanie incepe sa puna la indoiala informatiile aflate despre accidentul in care i-au pierit cei dragi. Oare organizatia din care face parte chiar ii spune adevarul? Oare merita sa-si puna in pericol viata pentru a-si razbuna rudele?

 

Un Jason Bourne feminin de care nici nu stiai ca ai nevoie! - Entertainment Weekly

 

Stephanie este o eroina dura, perseverenta, captivanta! - Booklist

 

Mark Burnell a creat un personaj complex, o eroina memorabila. Dar cine este ea cu adevarat? Un debut excelent! - The Economist

"O gripa rebela o dobori pe Stephanie la pat. Proctor ii oferi propria camera, dar ea il refuza, preferand canapeaua. El ii gati supa si o hrani cu ceai si aspirine. Stephanie ramase ursuza si tacuta. Timp de patru zile, aproape ca nu facu altceva decat sa doarma. Temperatura ei fluctua ingrozitor de tare si in primele patruzeci si opt de ore vomita in mod repetat. Durerile nu ii dadeau pace. Se simtea de parca era in sevraj, drogul destructiv fiind ea insasi, caci corpul sau respingea toate aspectele vietii ei otravite. La un moment dat, Proctor ii propuse sa consulte un doctor, insa Stephanie refuza cu indarjire. A cincea zi, cand se trezi din somn, se simtea mai bine. 

Proctor facea cafea. Nu cafea instant, ci adevarata. Lui Stephanie ii placea sa urmareasca micul ritual, incepand cu rasnitul boabelor si terminand cu turnatul in cesti. Proctor era genul de barbat care aprecia lucrurile practice si precizia, isi dadu ea seama dupa felul in care barbatul tinea curatenie in casa, dupa ordinea care domnea in apartament si dupa felul cum se ingrijea de propria persoana. Nu tolera haosul in jur si nici in interiorul fiintei lui, banuia ea.

Se intoarsera in living. Pe masa din lemn de cires se aflau doua dosare voluminoase, o mapa deschisa si o fotografie color marita a unui Boeing 747. Fuzelajul si motoarele erau de un albastru intens. Pe aripi erau inscriptionate cu rosu sangeriu trei litere enorme: NEA. North Eastern Airlines. Literele se intindeau de pe burta avionului pana la puntea superioara, iar de acolo pana aproape de cabina de pilotaj. Pe coada era vopsit un cerc alb cu doua sageti indreptate din centru spre in afara, una catre nord, cealalta catre est.

Proctor observa ca Stephanie se uita la poza si zise:

- A zbura la altitudine intr-un avion presurizat e ca si cum ai zbura intr-un aparat cu aerosoli. Imagineaza-ti ca...

- Nu vreau sa-mi imaginez absolut nimic. Povesteste-mi tu ce s-a intamplat.

Proctor rasfoi printr-unul, dintre dosare si scoase o foaie de hartie, pe care o intinse pe masa. Era o diagrama a aparatului 747, vazut din fata, din ambele parti laterale si de sus, aceasta din urma schita incluzand si pozitionarea locurilor. Logoul North Eastern era desenat in coltul din dreapta jos.

- Au fost doua explozii. Prima din ele - de intensitate mai mica - a avut loc la o altitudine de 11278 de metri. A facut o gaura in fuzelaj chiar in fata aripilor, uite, aici..., arata el pe una dintre fotografiile luate din lateral, si a lovit in acelasi punct, dar pe cealalta latura si cu efect mai putin distructiv. Imediat avionul a coborat brusc, iar echipajul de zbor a incercat sa reia controlul. Erau oameni cu suficienta experienta - impreuna acumulasera peste patruzeci si cinci inii de ore de zbor dar, in asemenea situatii, nu prea ai ce sa faci. La acest moment, cele mai multe dintre victime erau probabil cele pozitionate in spatele exploziei. Pasagerii aflati la bordul anterior si pe puntea superioara. - la clasa intai si business - au avut probabil mai putin de suferit de pe urma deceleratiei, desi n-au fost crutati in totalitate. In cele din urma, desigur, nici nu avea sa conteze.”