In muntii Afganistanului se intinde Valea celor cinci lei, locul unei legende stravechi. La ea ajung un francez, Jean-Pierre, si un american, Ellis, cu un mesaj pentru liderul legendar al unei gherile, Masud, pe care rusii il vor viu sau mort. Sunt doi barbati aflati in tabere opuse ale Razboiului Rece, cu o femeie dorita de amandoi. Ei formeaza un triunghi al pasiunii si al deceptiei, trecand de la bombele teroristilor din Paris la violenta si intriga in Afganistan. Jos, in valea legendara, femeia comite o greseala teribila printr-o tradare care conduce, in cele din urma, la o vanatoare nemiloasa prin muntii foarte abrupti si de netrecut si la o confruntare ale carei ecouri sunt cele mai negre cosmaruri pe care le poate trai cineva.

Follett, e ca un vin bun, vechi, dar de calitate superioara... Printre lei e thrillerul lui cel mai ambitios, o reusita admirabila. - USA Today

Un triunghi romantic ucigator, o misiune clandestina cu mize globale, o locatie exotica, o intriga captivanta si ingenioasa ca in Prin urechile acului... dusa la perfectiune printr-un ritm accelerat care-ti taie respiratia. - Los Angeles Time


Fragment din volumul "Printre lei" de Ken Follett:

"Jane contempla privelistea punandu-si hainele pe ea si parasindu-si refugiul ca sa urce mai departe pe munte, pana la pesteri. Acolo erau satenii, barbatii dormind dupa o noapte de munca pe campurile lor, femeile gatind si incercand sa impiedice copiii sa se rataceasca, vacile erau bagate in tarc, caprele legate si cainii se luptau pe resturi de mancare. Era, probabil, in siguranta acolo, fiindca rusii bombardau sate, nu si dealuri razlete. Dar exista intotdeauna posibilitatea unei bombe ratacite, iar o pestera i-ar fi protejat bine, cu exceptia unei lovituri directe.
Inainte sa ia o hotarare, auzi suieratul avioanelor cu reactie. Miji ochii in soare sa se uite la ele. Zgomotul acestora umplu Valea, biruind curgerea grabita a raului cand trecura peste ea, indreptandu-se spre nord-est, sus, dar in coborare, unu, doi, trei, patru criminali argintii, varful ingeniozitatii omenirii utilizat la mutilarea de fermieri analfabeti si la demolarea de case de lut si apoi revenirea la baza cu 1126 km/h.
Intr-un minut, plecara. Banda fusese crutata in acea azi. Incet, Jane se relaxa. Avioanele cu reactie o ingrozeau.
Banda scapase de bombardamente toata vara trecuta, si intreaga Vale primise un ragaz pe timpul iernii. Insa incepuse din nou serios in acea primavara, iar Banda fusese lovit de mai multe ori, o data in mijlocul satului. De atunci, Jane urase avioanele de vanatoare.
Curajul satenilor era uimitor. Fiecare familie isi facuse o a doua casa in pesteri, si urcau dealul in fiecare dimineata sa-si petreaca ziua acolo, intorcandu-se la apus, fiindca nu se bombarda pe timp de noapte. Avand invedere ca era nesigur de lucrat pe camp in timpul zilei, omenii o faceau noaptea — sau, mai degraba, cei mai in varsta, deoarece tinerii erau plecati de cele mai multe ori, tragand in rusi jos, in capatul sudic al Vaii, sau mai departe, pe camp. In vara aceea, bombardamentul era mai intens ca oricand in toate zonele rebele, dupa cum auzise Jean-Pierre de la luptatorii de gherila. Daca afganii din alte parti ale tarii erau intocmai celor de-aici, din Vale, erau capabili sa se adapteze si sa supravietuiasca: isi salvau cateva bunuri pretioase din ruinele unei case bombardate, isi replantau neobosit o gradina de legume distrusa, isi ingrijeau ranitii si ingropau mortii, si trimiteau adolescenti din ce in ce mai tineri sa se alature liderilor gherilei. Jane simtea ca rusii n-ar fi putut sa-i invinga niciodata pe oamenii astia, cu exceptia cazului in care transformau toata tara intr-un desert radioactiv.
Cat despre posibilitatea ca rebelii sa -i poata invinge vreodata pe rusi — asta era o alta intrebare. Erau curajosi si de nestapanit si controlau mediul rural, dar triburile rivale se urau intre ele aproape la fel de mult cat ii urau pe invadatori, si pustile lor erau inutile impotriva bombelor avioanelor si elicopterelor blindate.
Isi scoase din minte gandurile despre razboi. Era caldura zilei, momentul siestei, cand ii placea sa fie singura si sa se relaxeze. Isi vari mana intr-un sac din piele de capra si incepu sa-si unga pielea intinsa de pe burta enorma cu unt topit, intrebandu-se cum fusese posibil sa fie atat de proasta sa ramana gravida in Afganistan. Venise acolo cu rezerve pe doi ani de pilule contraceptive, diafragma si o intreaga cutie cu jeleu spermicid. Si totusi, doar cateva saptamani mai tarziu, uitase sa reinceapa sa ia pastile dupa ciclu si sa puna diafragma — de mai multe ori."