Animalul povestitor
Animalul povestitor
Animalul povestitor. Cum ne fac povestile oameni
Una dintre enigmele pe care cauta sa le dezlege aceasta carte este nu doar existenta povestii – ciudata destul si ea –, ci caracterul ei absolut esential. Rolul povestii in viata omului depaseste cu mult teritoriul conventional al cartilor si filmelor. Povestea, alaturi de o intreaga varietate de activitati narative, domina existenta umana.
Una dintre enigmele pe care cauta sa le dezlege aceasta carte este nu doar existenta povestii – ciudata destul si ea –, ci caracterul ei absolut esential. Rolul povestii in viata omului depaseste cu mult teritoriul conventional al cartilor si filmelor. Povestea, alaturi de o intreaga varietate de activitati narative, domina existenta umana.
Cartea aceasta este despre primata Homo fictus (omul care nascoceste), antropoidul mare cu minte povestitoare. Poate ca nu‑ti dai seama de asta, dar esti o creatura a unei lumi imaginare care se cheama Tara de Nicaieri. Tara de Nicaieri este casa ta si pana sa mori vei petrece zeci de ani acolo. Daca n‑ai observat inca lucrul acesta, nu dispera: povestea este pentru fiinta umana la fel ca apa pentru un peste – atotcuprinzatoare si imposibil de pipait. Desi corpul iti sta intotdeauna intr‑un anumit loc, intr‑un anumit moment din timp, mintea ti‑e intotdeauna libera sa hoinareasca pe meleagurile inchipuirii. Ceea ce si face. - Jonathan Gottschall
Animalul povestitor este o carte fermecatoare. Incanta cititorul cu povesti si cu povesti despre ce inseamna a spune povesti si mai apoi ne explica de ce spusul povestilor este un instinct uman fundamental. - Edward O. Wilson
Vorbim in ultima vreme despre spusul de povesti ca despre unealta miracol, recent descoperita, care ar putea salva nu doar scriitorii, jurnalistii si comunicatorii, ci si antreprenorii, oamenii de stiinta sau guvernantii. Ajunge sa piperam niste „story” in tot ce facem. Si asa e, doar ca intelegerea noastra e superficiala. Povestea nu e nici unealta noua, nici condiment minune, ci esenta experientei umane: cum invatam, cum ne intelegem, cum ne raportam la lume. Pe cat o folosim, pe atat ne adancim dependenta. Aceasta carte minunata o sa-ti explice de ce. - Cristian Lupsa, Editor DoR
Jonathan Gottschall preda limba engleza la Washington and Jefferson College si este autorul sau editorul a sase carti. Articolele sale au fost publicate in New York Times Magazine, Nature sau Scientific American.
Fragment din volumul "Animalul povestitor" de Jonathan Gottschall:
"Emisiunile TV de genul serialului politist Lege si ordine sau al celui de divertisment Supravietuitorul ne ofera poveste. Si sunt condimentate din belsug cu pauze in care ni se da si mai multa poveste. Sociologii definesc reclamele de televiziune ca fiind „videomijloace de comunicare fictionale"; sunt povestiri cu durata de o jumatate de minut.
O reclama nu se intampla decat rareori sa spuna ca un detergent de rufe spala bine; ea ne arata ca face acest lucru, printr-o poveste despre o mama suprasolicitata, cu copii neastamparati, si un triumf in regatul masinii de spalat. ADT Security Services ne sperie sa cumparam sisteme de alarma pentru casa aratandu-ne filmulete in care femei si copii neajutorati sunt salvati din ghearele unor invadatori cu priviri fioroase. Magazinele de bijuterii ii fac pe barbati sa cumpere pietricele stralucitoare difuzand povesti in care pretendenti indragostiti lulea identifica exact pretul dragostei unei femei: salariul pe doua luni. Unele campanii publicitare sunt create in jurul anumitor personaje recurente, in povesti cu mai multe parti, cum ar fi reclamele hazlii cu „omul cavernelor" pentru asigurarile Geico sau inspiratele reclame „Glume fizice cu omul-maimuta" pentru gustarile Jack Link's Beef Jerky. Apropo, acestea din urma nu spun nimic despre produsul promovat. Se multumesc cu povestioare despre niste tipi, mari amatori de Beef Jerky si glume proaste, care isi bat joc gratuit de un biet om-maimuta nevinovat si se aleg cu o binemeritata pedeapsa contondenta.
Oamenii sunt creaturi ale povestii, deci povestea atinge aproape fiecare aspect al vietii noastre. Arheologii dezgroapa mereu indicii in pietre si oase, pe care le randuiesc laolalta intr-o saga despre trecut. Istoricii sunt si ei povestitori. Unii sustin ca multe relatari din manuale, cum ar fi povestea standard despre descoperirea Americii de catre Columb, sunt atat de pline de distorsiuni si omisiuni, incat se apropie mai mult de mit, decat de istorie. Managerilor superiori din firme li se spune tot mai mult ca trebuie sa fie povestitori creativi: ei trebuie sa depene narative irezistibile despre produsele si marcile lor, care sa-i transporte pe consumatori. Comentatorii politici vad intr-un scrutin prezidential nu doar o intrecere intre politicieni charismatici si ideile lor, ci si intre povesti contradictorii despre trecutul si viitorul natiunii. Teoreticienii dreptului isi inchipuie si ei un proces ca pe un concurs de povesti, in care avocatii adversari construiesc narative ale vinovatiei si nevinovatiei - marul discordiei fiind cine este adevaratul protagonist.”
42.18Lei
42.18Lei
Primești 42 puncte
In stoc
Comandă până la 14:00:
Estimare livrare joi, 13 noiembrie - vineri, 14 noiembrie
Descrierea produsului
Animalul povestitor. Cum ne fac povestile oameni
Una dintre enigmele pe care cauta sa le dezlege aceasta carte este nu doar existenta povestii – ciudata destul si ea –, ci caracterul ei absolut esential. Rolul povestii in viata omului depaseste cu mult teritoriul conventional al cartilor si filmelor. Povestea, alaturi de o intreaga varietate de activitati narative, domina existenta umana.
Una dintre enigmele pe care cauta sa le dezlege aceasta carte este nu doar existenta povestii – ciudata destul si ea –, ci caracterul ei absolut esential. Rolul povestii in viata omului depaseste cu mult teritoriul conventional al cartilor si filmelor. Povestea, alaturi de o intreaga varietate de activitati narative, domina existenta umana.
Cartea aceasta este despre primata Homo fictus (omul care nascoceste), antropoidul mare cu minte povestitoare. Poate ca nu‑ti dai seama de asta, dar esti o creatura a unei lumi imaginare care se cheama Tara de Nicaieri. Tara de Nicaieri este casa ta si pana sa mori vei petrece zeci de ani acolo. Daca n‑ai observat inca lucrul acesta, nu dispera: povestea este pentru fiinta umana la fel ca apa pentru un peste – atotcuprinzatoare si imposibil de pipait. Desi corpul iti sta intotdeauna intr‑un anumit loc, intr‑un anumit moment din timp, mintea ti‑e intotdeauna libera sa hoinareasca pe meleagurile inchipuirii. Ceea ce si face. - Jonathan Gottschall
Animalul povestitor este o carte fermecatoare. Incanta cititorul cu povesti si cu povesti despre ce inseamna a spune povesti si mai apoi ne explica de ce spusul povestilor este un instinct uman fundamental. - Edward O. Wilson
Vorbim in ultima vreme despre spusul de povesti ca despre unealta miracol, recent descoperita, care ar putea salva nu doar scriitorii, jurnalistii si comunicatorii, ci si antreprenorii, oamenii de stiinta sau guvernantii. Ajunge sa piperam niste „story” in tot ce facem. Si asa e, doar ca intelegerea noastra e superficiala. Povestea nu e nici unealta noua, nici condiment minune, ci esenta experientei umane: cum invatam, cum ne intelegem, cum ne raportam la lume. Pe cat o folosim, pe atat ne adancim dependenta. Aceasta carte minunata o sa-ti explice de ce. - Cristian Lupsa, Editor DoR
Jonathan Gottschall preda limba engleza la Washington and Jefferson College si este autorul sau editorul a sase carti. Articolele sale au fost publicate in New York Times Magazine, Nature sau Scientific American.
Fragment din volumul "Animalul povestitor" de Jonathan Gottschall:
"Emisiunile TV de genul serialului politist Lege si ordine sau al celui de divertisment Supravietuitorul ne ofera poveste. Si sunt condimentate din belsug cu pauze in care ni se da si mai multa poveste. Sociologii definesc reclamele de televiziune ca fiind „videomijloace de comunicare fictionale"; sunt povestiri cu durata de o jumatate de minut.
O reclama nu se intampla decat rareori sa spuna ca un detergent de rufe spala bine; ea ne arata ca face acest lucru, printr-o poveste despre o mama suprasolicitata, cu copii neastamparati, si un triumf in regatul masinii de spalat. ADT Security Services ne sperie sa cumparam sisteme de alarma pentru casa aratandu-ne filmulete in care femei si copii neajutorati sunt salvati din ghearele unor invadatori cu priviri fioroase. Magazinele de bijuterii ii fac pe barbati sa cumpere pietricele stralucitoare difuzand povesti in care pretendenti indragostiti lulea identifica exact pretul dragostei unei femei: salariul pe doua luni. Unele campanii publicitare sunt create in jurul anumitor personaje recurente, in povesti cu mai multe parti, cum ar fi reclamele hazlii cu „omul cavernelor" pentru asigurarile Geico sau inspiratele reclame „Glume fizice cu omul-maimuta" pentru gustarile Jack Link's Beef Jerky. Apropo, acestea din urma nu spun nimic despre produsul promovat. Se multumesc cu povestioare despre niste tipi, mari amatori de Beef Jerky si glume proaste, care isi bat joc gratuit de un biet om-maimuta nevinovat si se aleg cu o binemeritata pedeapsa contondenta.
Oamenii sunt creaturi ale povestii, deci povestea atinge aproape fiecare aspect al vietii noastre. Arheologii dezgroapa mereu indicii in pietre si oase, pe care le randuiesc laolalta intr-o saga despre trecut. Istoricii sunt si ei povestitori. Unii sustin ca multe relatari din manuale, cum ar fi povestea standard despre descoperirea Americii de catre Columb, sunt atat de pline de distorsiuni si omisiuni, incat se apropie mai mult de mit, decat de istorie. Managerilor superiori din firme li se spune tot mai mult ca trebuie sa fie povestitori creativi: ei trebuie sa depene narative irezistibile despre produsele si marcile lor, care sa-i transporte pe consumatori. Comentatorii politici vad intr-un scrutin prezidential nu doar o intrecere intre politicieni charismatici si ideile lor, ci si intre povesti contradictorii despre trecutul si viitorul natiunii. Teoreticienii dreptului isi inchipuie si ei un proces ca pe un concurs de povesti, in care avocatii adversari construiesc narative ale vinovatiei si nevinovatiei - marul discordiei fiind cine este adevaratul protagonist.”
Detaliile produsului
S-ar putea să-ți placă și
De același autor
Review-uri
Asavei Andreea3
11/01/2024 13:42
Achizitie verificata
Animalul povestitor mi s-a parut o carte splendida pentru modalitatea extrem de cursiva in care este scrisa, pentru penita atragatoare a autorului, dar si mai ales din perspectiva utilitarista, in sensul ca este o carte care are aptitudinea de a deschide mintea cititorului atat pentru ca acesta sa cunoasca cand el insusi incepe sa isi spuna povesti despre sine, dar si pentru a identifica povestile care ne sunt livrate de altii zi cu zi.
Arata mai mult
infoema
19/10/2021 12:00
Achizitie verificata
Am citit mai bine de jumatate din carte. As putea sa spun ca nu este o carte pentru publicul larg pentru ca prezinta multe studii stiintifice care, pe alocuri, sunt plictisitoare. Cu toate astea, citind-o, mi-am amintit cum bunica mea ne spunea povesti fantastice, pe care le credeam orbeste, pornind de la fapte reale banale pe care le transforma intr-o adevarata epopee.
Arata mai mult
Maria Simona
20/07/2020 01:00
un volum ce urmărește analiza importanței poveștilor pentru mintea umană și care trece prin literatură, psihologie, psihanaliză, neurologie, mitologie etc. Foarte frumos scris, de citit!
Arata mai mult
severgulea
11/03/2020 19:00
De mii de ani specia umana pare sa fie ahtiata dupa povesti, expuse in cele mai variate forme: de la picturile rupestre, la literatura, film si tot ce inseamna arta si pana la felul in care conversam cu prietenii (intr-o ordine tot.. narativa) si chiar si pana la felul in care visam sau gandim. De ce suntem atat de legati de naratiuni? De ce avem un apetit pentru povesti care se dezvolta natural, inca din copilarie? E vorba doar de o joaca cognitiva (un fel de antrenament pur mental)? E o forma de a depozita experientele adunate individual si ca specie? E un mijloc de socializare? E doar o slabiciune prin care pur si simplu obtinem recompense placute?
Intr-un volum fascinant Jonathan Gottschall ne explica de ce putem fi caracterizati drept Homo fictus, de ce nascocirea povestilor este o trasatura esentiala umana. Avem in primul rand o baza neurobiologica, capabila sa, neuronii oglinda ai empatiei, capabili sa se activeze atunci cand suntem martori la experienta altora, ca si cand am trai-o chiar noi. Pornind de aici, putem vorbi de o gramatica a fictiunii (asa cum avem o capacitate innascuta de a asimila limbajul, tot asa avem structuri pregatite sa asimileze si sa detecteze tipare narative). Astfel, am putea identifica un cadru universal schematic care ne capteaza atentia: un personaj care intra intr-un bucluc si cauta o cale de iesire (acest cadru nu a putut fi modificat nici chiar de revolutiile literare moderniste, cel putin la scara larga). La ce ne foloseste asta? Fictiunea ar putea fi privita drept o straveche dar eficienta tehnologie de realitate virtuala, un simulator mental (problemele dezvoltate in povesti ne permit sa traim experiente complicate si riscante fara costul consecintelor din viata rela). Chiar daca nu stocam scenariile ca atare in mintea noastra (adesea ni se intampla sa uitam continutul povestilor parcurse), exista insa un impact asupra aptitudinilor noastre sociale si asupra memoriei procedurale.
Arata mai mult
4 din 4 de rezultate
