Probabil dacă s-ar face un top al celor mai cunoscute fraze care deschid o operă literară, alături de debutul romanului Anna Karenina, de Lev Tolstoi (toate familiile fericite sunt la fel, fiecare familie nefericită este nefericită în propriul fel), pe primele locuri s-ar situa cu siguranță și începutul povestirii Metamorfoza: într-o bună dimineață, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare. Citeste recenzia aici.

Este o carte foarte interesantă.

Am mai citit-o și anul trecut, însă atunci a avut un efect negativ asupra stării mele psihice. Invita la reflecție, la absurdul din viața și la limitele pe care ni le punem sau ne sunt puse și cum cedam înainte de a trece măcar de prima dintre ele.

Am citit Kafka - "Metamorfoza si alte povestiri" acum foarte multa vreme. Sigur prin anii 90, in casa parintilor. Nu am gasit pe net coperta editiei pe care am citit-o la ei, dar ajung pe acolo si-i fac o poza. Din toata cartea nu mi-a ramas intiparita pe retina decat "Metamorfoza", dar a ramas atat de bine, ca acum, cand am recitit-o m-am simtit ca si cum as fi rememorat un text pentru vreun examen. Am primit recomandarea de a citi jurnalul lui Kafka pentru a putea intelege mai bine scrierile lui, insa nu am apucat sa fac acest lucru si deocamdata am sa prezint fiecare povestire asa cum am inteles-o eu:1: Metamorfoza - un text despre alienare, despre instrainarea de familie, despre relatii si mai ales despre deteriorarea relatiilor pe care le-ai crezut cele mai sigure, in momentul in care nu mai esti folositor. Societatea in care a trait Kafka, la sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20 era destul de inchistata, cu reguli care nu puteau fi "indoite". Pe vremea aceea fiul trebuia sa aiba grija parintilor ajunsi la o varsta a pensionarii si trebuia, de asemenea, sa-si asume cheltuielile cu educatia si zestrea surorii mai mici, pana cand aceasta se va casatori. Cand, insa, fiul, obosit de compromisurile vietii, obosit sa mai lucreze intr-un loc care nu-i placea, doar pentru a acoperi datoriile parintilor, isi cere dreptul la odihna, transformandu-se peste noapte intr-o ganganie, constata ca familia care-l peria si-l ingrijea atat de bine, se indeparteaza de el pe zi ce trece si mai mult, odata ce realizeaza ca el nu o mai poate intretine, se dezice total de fiul (fratele) care le devine la fel de indiferent ca si cand ar fi murit.2. Verdictul - este o povestire care se potriveste foarte bine cu conceptul de "blestem de tata". Tatal si fiul devin competitori intr-o lume in care a incerca sa faci ceva pe cont propriu si a incerca sa-ti asumi meritele pentru ceea ce faci, fara a recunoaste ca parintii te-au crescut si te-au educat pana la acel punct, este atat de ofensator pentru parinte, incat se transforma in cel mai mare dusman al tau si mai mult decat atat, te impinge la sacrificiul suprem pentru vina de a zbura din cuib: "Tasni pe poarta, peste caldaram, simtindu-se atras de apa. Apucase strans parapetul intocmai cum apuca un infometat hrana. Se avanta pe deasupra, ca un gimnast perfect, cum fusese in anii tineretii, spre mandria parintilor sai. Inca se mai tinea bine cu mainile ce slabeau tot mai mult, pandi printre gratiile parapetului trecerea unui autobuz, care sa acopere cu usurinta zgomotul caderii lui, striga incetisor: (Dragi parinti, v-am iubit totusi mereu) si-si dadu drumul sa cada.In clipa asta pe pod se vantura suvoiulinterminabil al traficului." 3. Un medic de tara - este o povestire neagra, fantastica, despre neputinta. Un medic era vazut deseori ca un vindecator, ca un Dumnezeu, nu ca un om. Totusi, medicul este om si este limitat la cunostintele acumulate si la metodele descoperite pana la acea vreme. Insa medicul este reprezentarea scriitorului insusi care se confrunta cu neputinta de a se face inteles oamenilor vremii, deoarece acestia inca sunt ancorati in supranatural, inca nu pot accepta ca se poate si altfel, ca exista si alte cai, metode. Ei tin la traditiile mostenite si se incapataneaza sa nu se abata de la vechile randuieli, considerand ca tot ceea ce este in afara acestor percepte este o ofensa adusa batranilor. Neputinta in fata unei sorti hotarate deja.4. La galerie o poveste despre circul zilnic in care ne ducem viata, mi se pare o alegorie la adresa fabricilor care incepusera sa apara (revolutia industriala) si la modul in care se lucra in ele.5. In fata legii chiar si azi nu suntem egali in fata legii. Chiar si azi stim si vedem destule cazuri in care unii sunt mai indreptatiti decat altii, au drepturi mai multe, etc. Si, cu toate acestea, avem nevoie de curaj pentru a infrunta toate nedreptatile. Daca incercam sa gasim mai usoare putem sa ne petrecem o viata intreaga fara a capata ceea ce ne dorim: dreptatea.6. Unsprezece feciori - am citit-o ca pe unsprezece variante ale lui Franz Kafka: asa cum este privit, asa cum vrea sa fie, asa cum este.7. O dare de seama pentru o academie m-a dus cu gandul la Planeta maimutelor, dar am inteles zbuciumul interior al celui care este scolit pentru a fi o copie fidela a celorlalti, iar in momentul in care iese in evidenta este invitat la toate evenimentele, prezentat tuturor celor din mediul respectiv, ca si cum atunci ar fi capatat creier, ca si cum pana atunci n-ar fi putut vorbi, gandi, un fel de hai sa facem poze cu maimuta. Aceasta povestire este o parodie a societatii in care a trait Franz Kafka. Sa nu uitam ca, in general, orice artist a fost privit cu neincredere la inceputul carierei salem iar mai tarziu, intelectualii vremii isi dadeau coate care mai de care ca ei au stiut de la inceput ca respectivul este extrem de talentat. Un fel de nimeni nu e profet in tara lui.8. Colonia penitenciara am citit ca a fost scrisa ca un raspuns la ceea ce a insemnat primul razboi mondial. Evident ca n-am de unde sa stiu cum au fost tratati soldatii cehi, dar pentru mine aceasta povestire reprezinta o modaitate de a arata cu degetul spre orice regim totalitar, in care individul este pedepsit fara a fi vinovat, in care este umilit si ingenuncheat, ucis incet pentru vina de a nu impartasi aceeasi viziune cu marele conducator. Si cand cnducatorul moare, se gaseste un aghiotant care sa-i ia locul, care sa moara pentru doctrina, care, de fapt, nu este capabil sa se adapteze la nou si la schimbare, murind cu vechiul in brate.9. Un artist al foamei am citit-o gandindu-ma la conditia artistului din acei ani: daca nu gasea un sponsor, era muritor de foame in cel mai pur sens al expresiei. Este greu de imaginat in zilele noastre asa o viata, dar cam asta era realitatea inceputului de secol 20. Oricum povestirea este marcanta si face parte din ciclul vietii ca un circ. Kafka ne prezinta degradarea conditiei umane in asemenea hal incat nici macar moartea persoanei respective nu mai este observata si observabila. Iar dupa moarte e ca si cum acel om nu ar fi existat deloc.Kafka m-a surprins mereu cu intelegerea in profunzime a omului, a ceea ce gandeste, a modului in care actioneaza. Kafka face parte dintre scriitorii de la care pot studia tipologii si invata psihologie.