Fragment din volumul "Navigand singur in jurul lumii" de Joshua Slocum:
 

"Luni, 25 august, Spray a pornit din Gibraltar cu busola bine compensata in raport cu abaterea inregistrata de la drumul cel drept facut la venire. Iahtul a fost scos in larg de un remorcher al Maiestatii Sale, dincolo de rafalele de pe munte, pana in zona brizei statornice, unde panzele au prins un vant iute, care ne-a purtat din nou catre Atlantic, transformandu-se curand in furtuna dezlantuita. Cand mi-am facut planul de drum, aveam de gand sa merg de-a lungul coastei, la mare distanta de tarmul acesta, barlog al piratilor. Dar abia incepusem a-mi pune in aplicare planul ca am si zarit o feluca iesind din cel mai apropiat port, pentru ca apoi sa urmeze siajul lui Spray. Eu luasem drumul Gibraltarului pentru ca avusesem de gand sa-mi continui calea prin Mediterana, Canalul de Suez, apoi sa cobor prin Marea Rosie si, in fine, sa apuc spre est, nicidecum pe ruta de vest, pe care am adoptat-o abia in cele din urma. Am fost insa convins de ofiteri cu vasta experienta pe aceste mari sa-mi schimb intentiile. De-a lungul litoralului, de amandoua partile, piratii fiind numerosi, nu mi-am putut permite sa nesocotesc acest sfat. Si iata-ma taman in mijlocul piratilor si al talharilor. Am schimbat drumul, feluca a facut acelasi lucru, amandoua ambarcatiunile taind valurile foarte iute. Intre noi distanta devenea din ce in ce mai mica. Spray inainta vitejeste, se intrecea pe sine, dar, in ciuda tuturor eforturilor mele, din cand in cand mai cadea sub vant. In plus, avea prea multa velatura, depasind limita de siguranta. Trebuia sa tertarolez sau sa accept sa raman fara catarg si sa pierd astfel totul, indiferent daca luam in calcul piratii sau nu. Trebuia sa tertarolez chiar daca aveam sa fiu nevoit sa ma iau cu piratii de piept ca sa-mi salvez viata.

N-am pierdut multa vreme cu tertarolatul randei, nici cu truda de a o ridica la loc, probabil nu mai mult de un sfert de ceas, dar, intre timp, feluca redusese simtitor distanta dintre noi, asa incat puteam sa disting smocurile de par din crestetele celor din echipaj, de care ii apuca Mahomed pe ticalosi ca sa-i traga in raiul lui, dupa cum se spune. Si piratii veneau ca vantul. Acum puteam sa-i vad bine si mi-am dat seama ca erau pirati din tata-n fiu si, din miscarile lor, am priceput ca se pregateau sa dea lovitura. Dar, intr-o clipita, expresia de suprema bucurie s-a sters de pe chipurile lor, facand loc celei de spaima si turbare. Ambarcatiunea lor, purtand si ea prea multa vela, s-a pus de-a curmezisul pe creasta unui val mare. Un singur talaz schimba situatia cat ai zice peste. Trei minute mai tarziu, acelasi val l-a ajuns din urma si pe Spray si l-a zgaltait pana la ultima fibra a lemnului. Intr-o clipa, scota randei a si plesnit, ghiul a luat-o razna si s-a frant dintr-odata aproape de calcai. Impins de instinct, am sarit la funga focului si la cargabas si, secunda, am dat jos focul. Fara vela din prova si cu carma banda in bordul de sub vant, Spray veni cu o smucitura in vant. In vreme ce ramase tremurand asa, o clipa, cat o fi fost, am dat jos si randa si am legat-o la bord cu ghiul rupt cu tot. Cum am reusit eu sa aduc inapoi ghiul care zburase peste bord inainte de a ma trezi cu vela sfasiata nu prea stiu, dar nu se desfacuse nicio cusatura.”