"Cunosc o femeie care uraste treburile casnice, dar pretinde ca-i plac, pentru ca a fost invatata ca pentru a fi "o sotie buna", trebuie sa fie domestica. Si apoi s-a maritat. Si familia sotului sau a inceput sa se planga ca s-a schimbat. De fapt, nu s-a schimbat. Doar a obosit sa se prefaca a fi ceea ce nu este.

Problema cu genurile este ca mai degraba ne prescriu cum ar trebui sa fim decat sa ne recunoasca asa cum suntem. Imaginati-va cat de fericiti am fi, cat de liberi de a fi noi insine, daca nu am fi apasati de greutatea asteptarilor impuse de rolurile de gen. 

Desigur, baietii si fetele sunt diferiti din punct de vedere biologic, dar socializarea exagereaza aceste diferente si apoi declanseaza un proces de autoimplinire. Sa luam de exemplu gatitul. Astazi, este mai probabil ca femeile sa se ocupe de treburile casnice - gatitul si curatenia - decat barbatii. Dar de ce? Pentru ca femeile s-au nascut cu gena gatitului sau pentru ca de-a lungul timpului socializarea de gen le-a facut sa considere gatitul treaba lor? Aproape ca as fi spus ca poate femeile s-au nascut cu gena gatitului, dar apoi mi-am dat seama ca majoritatea bucatarilor celebri - carora li se da titulatura eleganta de chef - sunt barbati.

Obisnuiam sa-mi privesc bunica, o femeie sclipitoare, si sa ma intreb ce ar fi putut fi daca ar fi avut in tinerete aceleasi oportunitati ca barbatii. Astazi, exista mult mai multe oportunitati pentru femei decat pe vremea bunicii mele, date fiind schimbarile in politica si legislatie, ceea ce este foarte important.

Dar ce conteaza si mai mult este atitudinea noastra, mentalitatea noastra.

Ce-ar fi daca, in educatia pe care o dam copiilor, ne-am concentra pe abilitate, nu pe gen? Daca ne-am concentra pe interes, nu pe gen?"