„Preotii mentioneaza Razboiul Zeilor uneori, mai ales ca avertisment impotriva ereziei. Din cauza Enefei, spun ei. Din cauza Tradatoarei, oamenii si animalele au stat timp de trei zile neajutorati si icnind dupa aer, inimile incetinind treptat si pantecele umflandu-li-se pe masura ce maruntaiele cedau. Plantele s-au ofilit si au murit in decursul a cateva ore. Intinse campii fertile s-au transformat in desert cenusiu. Intre timp, marea pe care acum o numim Marea Caintei a inceput sa fiarba si, din nu se stie ce motiv, cei mai inalti munti au fost despicati pe jumatate. Preotii spun ca a fost vina zeilor, progeniturile nemuritoare ale Enefei, care si-au ales fiecare o parte pe care sa o sustina si s-au razboit pe tot cuprinsul pamantului. Tatii lor, stapanii cerurilor, si-au purtat lupta actolo sus, in cea mai mare parte.

    Din cauza Enefei, spun preotii. Nu spun din cauza ca Itempas a ucis-o.

    Intr-un final, cand razboiul a luat sfarsit, cea mai mare parte a lumii era moarta. Ce a ramas era schimbat pentru vecie. In tinutul meu, vanatorii transmit de-a lungul generatiilor legende despre animale care nu mai exista. Cantecele de recolta lauda plante de mult pierdute. Stramosii familiei Arameri au facut multe pentru supravietuitori. Preotii au grija sa ne aminteasca asta. Folosind magia zeilor, care devenisera prizonieri de razboi, au reumplut oceanele, au unit muntii si au vindecat pamantul. Desi nu se putea face nimic pentru cei morti, au salvat cat au putut de multi dintre supravietuitori.

    Pentru un pret.

    Preotii nu mentioneaza nici acest lucru. 
 

            * * *

    De fapt, erau foarte putine treburi de discutat. Avand in vedere ceremonia care urma, enefadehii aveau nevoie de cooperarea mea mai mult ca oricand, deci cu o iritare vadita — Kurue mi-a acceptat conditiile. Cu totii stiam ca erau sanse foarte mici sa devin mostenitoarea lui Dekarta. Cu totii stiam ca enefadehii doar imi cantau in struna. Eram multumita cu atat, cat timp nu imi bateam prea mult capul cu asta."