Iubirea ca dominanta existentiala in poezia Ellei Kaan

 

Ella Kaan cultiva o poezie erotica de larga respiratie, in continua ascensiune spre lumina, cu varianta plenara, Soarele. Drumul spre cer este un mod de a urca rostirea poetica in astral, pentru a da mai multa trainicie, echilibru si implinire. Ella Kaan isi construieste discursul liric pe un rug al sperantelor, al visului, pe o coloana "brancusiana",

"pe infinitul de lumina, / acolo unde arta striga". Este aceasta o forma de invesnicire a iubirii pe trepte de lumina, prin aspiratia catre Soare, dupa cum sugereaza titlul volumului Cuvinte-n cer. Iubirea este o sansa guvernata de inger. Toamna, ca simbol al abundentei, aduce echilibru in toate, dar si implinirea iubirii care poate “sa dea roade pe trupul meu”, marturiseste eul liric.

 

Erosul devine, astfel, o componenta a Universului, "prin toamna de amor/ Sa-ti vorbeasca Dumnezeu". Cadrul nocturn, lumina, anotimpurile potenteaza actul erotic. "Tu, iubite, crezi ca-ti trece / Flacara aprinsa-n suflet / Noaptea vine si-ti aduce / Bratele sa te cuprinda". Ipostazele iubirii apar in scene pline de senzualitate, un eros explicit ca implinirea lumescului din noi, o bucurie a conditiei noastre efemere. Poeta imagineaza iubirea ca pe o tesatura invizibila cu tot ce creste si infloreste in natura, "aprilie e un parinte" care lumineaza iubirea cu "ochi de roua si-n palme lumina". Invocarea Soarelui pentru perpetuarea iubirii este prezenta de mai multe ori prin adresarea directa barbatului iubit: "Dragul meu", sintagma care apare ca un leit-motiv in multe poezii. "Culeg iubirea din soare / Si-ti pun lumea la picioare".

 

Ella Kaan creeaza mai multe punti de invesnicire a iubirii: "As vrea sa mai traiesc o mie? Sa-ti dau iubirea mea doar tie". Trairile eului liric sunt potentate de lumina si Soare, doua metafore dominante in starea de extaz. Motivul ploii este de asemenea invocat pentru a face legatura dintre cer si pamant si a da mai multa stabilitate actului iubirii. Toate starile poetei sunt dizolvate in tot si-n toate, fie in spatiul domestic "in patul fierbinte" sau "in camera veche ce stie secrete", fie prin ecoul compensator al naturii primenitoare "cand se trezesc florile in clipitul soarelui". Poeta foloseste recuzita romantica, evadarea in vis, cadrul nocturn, imaginea stelelor, prezenta ingerului, si toate devin forme de manifestare a iubirii in acelasi soare si-n acelasi cer. In toate gesturile poetei exista o infuzie de doruri, de sperante, trecand prin anotimpuri si risipindu-se in trecerea timpului.

 

Ella Kaan isi defineste gesturile erotice printr-o infinitate de trairi, de asteptari, singurul ei mod de manifestare a vietii si de implinire de care orice om are nevoie. Este tot ceea ce cauta cititorul de poezie in acest volum Cuvinte-n cer, o carte cu un potential orizont de asteptare. - Elena Netcu