Franz Kafka avea 37 de ani cand a inceput corespondenta profesionala cu mult mai tanara lui traducatoare in limba ceha, Milena Pollak. El traise deja toate marile crize ale vietii sale: intrerupsese doua logodne si se pregatea so rupa pe a treia, avea o relatie ingrozitoare cu propria familie, avusese prima criza majora de tuberculoza si nu mai astepta nimic bun de la viitor. In curand, schimbul de scrisori cu cea care urma sa fie singura scriitoare dintre iubitele lui avea sai macine somnul si sai redea o stranie pofta de viata. Aceasta iubire a lui Kafka, desfasurata epistolar, se va incheia ca toate celelalte, prin retragerea scriitorului, un ultim pas inapoi facut inaintea mortii. Un roman de dragoste strabatut de firul incandescent al angoasei, din care sau pastrat doar scrisorile lui Kafka, nu si cele ale Milenei, care avea sa moara ani mai tarziu in lagarul de la Ravensbruck, acesta pare pe alocuri dialogul epistolar a doua fantome indragostite, despartite de un zid impenetrabil. ''Milena, ce nume bogat si greu, aproape imposibil de ridicat de atata abundenta, si care la inceput nu prea mia placut, mi se parea ca e un grec sau un roman ratacit prin Boemia, violat de limba ceha si tradat in accent, dar este minunat ca forma si culoare, o femeie pe care trebuie so scoti pe brate din lume sau din foc, nu stiu, iar ea se strange docila si increzatoare in bratele tale...'' - Franz Kafka, catre Milena ''Am prins candva o cartita si am duso in gradina cu hamei. Cand am aruncato, sa afundat ca turbata in pamant, de parca se scufunda in apa, si a disparut. Asa ar trebui sa ne ascundem de aceasta poveste.'' - Franz Kafka