''Din acea incapere si din acel conac am zbughit-o infricosat. Furtuna isi mai revarsa inca intreaga manie cand m-am nimerit traversand vechea alee. Pe neasteptate, o lumina livida strabatu drumeagul si m-am intors sa vad de unde putea veni licarul acela atat de neobisnuit, caci doar vastul conac si umbrele lui se aflau in spatele meu. Radiatia era a lunii pline, asfintind rosie ca sangele, si o lumina vie se strecura acum prin fisura aceea aproape imperceptibila candva, despre care am spus inainte ca se intindea de sub acoperisul cladirii, in forma de zigzag, pana la temelie. In timp ce priveam, fisura se largea cu iuteala... se abatu un suflu naprasnic al vartejului... intreg discul lunii aparu dintr-odata inaintea ochilor mei... m-a cuprins ameteala vazand cum maretele ziduri se prabusesc despicate... se auzi apoi un muget prelung, tumultuos, aidoma glasului a o mie de cascade... si la picioarele mele iezerul adanc si rece inghiti in lugubra tacere sfaramaturile Casei Usher.''