Volumul contine doua carti ale autorului publicate initial in anii '80: O vietuire cu Stan si Bran (1981) si Sonatine (1987). In prima parte, autorul evoca la persoana intii tineretea si adolescenta care i-au stat sub semnul cinematografiei, al atractiei fata de citeva personaje, actori si regizori pe care istoria nu-i va ascunde niciodata in umbra. Partea a doua e o combinatie de autobiografie fictionalizata, proza scurta, poem in proza si reportaj, continind texte incluse sub titulatura de ''fragedii'' (senzational interiorizat, comic-tragic, cruzime tandra si patetism ironic).

In algebra lui sentimentala, Radu Cosasu postuleaza: totul e serios, deci totul e joc; totul e joc, deci totul e inscris in legi severe. De aici perfecta democratie, de tip special, a paginii lui Cosasu; o totala democratie a subiectelor, a sentimentelor, a confesiunilor, ce anuleaza toate deosebirile teoretice dintre genuri, dintre gazetarie si roman, ca si, sa zicem, dintre muzica si arhitectura (nimic mai material decit inefabilul, nu?). Melodramaticul e dezvaluit cu o infantila, dar erudit elaborata lipsa de pudoare, un cal egal un destin, un film egal o realitate, o -ecoseza- sau o -sonatina- egal o simfonie s.a.m.d. Un cuvint egal un om, dupa cum un om egal sintaxa. - Dan C. Mihailescu