Daca oamenii, toti oamenii, s-ar satura intr-o buna zi de povesti, cred ca sufletele s-ar usca, s-ar topi si lumea ar arata ca un pustiu. O asemenea nenorocire n-o sa se intample insa prea curand, nici saptamana viitoare, nici la toamna, nici peste o mie de ani. inaintea ei, cu siguranta, o sa se petreaca alte milioane si milioane de fapte, suvoiul vietii o sa curga mai departe, cu furtuni si indragostiri, cu boli si rasete de copii, cu razboaie si prietenii, cu crize financiare si meri infloriti, cu alb, cu negru si cu infinite nuante de gri. Iar faptele, intotdeauna, vor fi urmate de povesti, de-o mare de povesti, fiindca fiecare fapta se vede cu ochi diferiti, in fel si chip. Sunt povestile noastre, ale tuturor, fara de care am muri de sete, ne-am prapadi. La sfarsitul sfarsitului, zic eu, o sa existe un singur mare regret, ca nu-l vom mai putea povesti. - Filip Florian