In octombrie 1964, Vladimir Nabokov, insomniac intratabil, si-a propus sa faca un experiment: pe parcursul urmatoarelor optzeci de zile, imediat dupa trezire, si-a asternut visele pe hartie. Incerca astfel sa demonstreze teoria ca timpul e reversibil, astfel incat, paradoxal, un eveniment din viitor poate genera un vis din trecut. Rezultatul este un jurnal fascinant, in care Nabokov a notat saizeci si patru de vise si episoadele ce le-au urmat in timpul zilei, oferind o perspectiva pana acum necunoscuta asupra vietii scriitorului.