Caragiale si caragialismul au intrat in metabolismul culturii si civilizatiei romanesti, iar felul in care reactionam la cele doua instante constituie in sine un test estetic, etic si, nu in cele din urma, noetic. Confruntarea cu Caragiale si caragialismul nu poate fi evitata nici chiar de cei care nu-i citesc opera, pentru ca Lumea lui Caragiale a devenit parte din lumea in care traim, s-a mulat pe reflexele noastre mentalitare, ne-a modelat gesticulatia cotidiana, atat in spatiul public, cat si in cel privat, si a configurat o stilistica particulara, un profil identitar. Ce e de facut? Sa ne privim cat mai adanc in aceasta oglinda, sa ne cunoastem mai bine, sa ne lasam posedati de geniul lui Caragiale, sa devenim caragialieni, adica intelepti, buni si ironici.